1
Pregătește-te. Alegeți o metodă bună pentru a face note.
2
Separați sursele secundare și terțiare de nivelul de importanță. Separate surse secundare din surse terțiare.
3
Creați o secțiune în notele dvs. pentru fiecare sursă secundară și terțiară. De exemplu, faceți o carte cu numele fontului și informațiile pe care le conține. Lăsați spațiu pentru a completa informațiile despre sursa principală.
4
Examinați sursele dvs. secundare și terțiare. Pentru fiecare, copiați cât mai multe informații despre sursele primare utilizate în secundar / terțiar. Detaliile depind de tipul de font pe care îl aveți, dar, de cele mai multe ori, informațiile pot fi găsite urmând pașii următori.
- Căutați referințe bibliografice sau surse secțiune pe care majoritatea cărților, enciclopediilor și alte articole de cercetare le au. În mod normal, toate sursele primare și citările sunt în aceste secțiuni. Tot ce trebuie să faceți este să separați sursele de citate din sursele generale.
- Căutați titlul sau subtitrarea manualelor, cărților și articolelor explicative și explicative. În general, o carte despre XYZ va avea XYZ într-o parte a titlului. Căutați această sursă particulară în referințele bibliografice.
- Uită-te în corpul articolului pentru referințe din surse primare în cazul revistelor, ziarelor, periodicelor, broșurilor și paginilor web. Acest tip de sursă secundară și terțiară este de obicei cel mai complicat de găsit. În multe cazuri, nu veți găsi sursa imediat și va trebui să căutați mai departe. Uneori sursa nu este nici măcar menționată și, în acest caz, ar trebui să încercați următoarele:
- Obțineți surse primare cu autorul articolului în cauză:
- Notați numele și contactul autorului, dacă este prezent în publicație.
- Dacă nu puteți obține informațiile de contact ale autorului articolului, căutați numele său pe internet. Majoritatea autorilor au informațiile disponibile pe site-uri universitare sau legate de cercetarea lor.
- Contactați autorul pentru informații despre sursele primare. Utilizați un mijloc de comunicare la un moment dat, pentru a nu fi confundat cu un ventilator sau un hacker.
- Aruncați sursele secundare și terțiare. Dacă nu citează sursele principale, textul lor este necontrolat și nesigur.
- Obțineți sursele primare cu editorul sau instituția care a publicat materialul pe care îl aveți.
- Obțineți informații de contact ale editorului / instituției cu privire la materialul publicat.
- Utilizați directoarele sau serviciile de căutare online dacă informațiile de contact necesare nu sunt dezvăluite în mod explicit.
- Contactați editorul și solicitați informații despre sursa primară a articolului. Descrieți titlul, numărul, volumul și alte informații necesare pentru a identifica articolul.
- Puteți folosi această metodă pentru a găsi informații despre enciclopedii și alte lucrări colective.
5
Pregătiți o listă structurată a surselor primare pe care trebuie să le obțineți din informațiile pe care le-ați colectat mai devreme. Puteți utiliza foi de calcul sau liste scrise de mână. Trebuie să completați următoarele câmpuri pentru fiecare sursă:
- Titlul sursei
- Tip. Din ce tip de document este constituită sursa? Tipul de font poate fi în următoarea listă:
- Opere de artă, arhitectură, literatură sau muzică.
- Reviste, ziare, periodice sau un articol prezent în unul dintre ele.
- Jurnal sau extrase dintr-un jurnal.
- scrisori
- Minute (de reuniuni, conferințe și simpozioane)
- Înregistrări ale organizațiilor, guvernelor sau agențiilor, cum ar fi:
- Rapoartele anuale
- tratate
- Legi și statut
- decrete
- memo-uri
- regulament
- Brevete
- Documente originale, cum ar fi:
- Certificatele de naștere
- testamente
- Ceremonia de nunta
- Transcrieri de procese
- Site-uri web
- Comunicări pe Internet (e-mail, liste de discuții)
- Investigații de cercetare
- Interviuri (istorii orale, telefon, e-mail)
- discursuri
- Ora de publicare, editare și circulație
- Număr de serie / ISBN.
- Volum, număr, pagină și coloană.
- Edition.
- Editor, autor.
6
Separați lista obținută anterior de tipul documentului.