1
Citiți cartea și luați note. Dacă este posibil, recitiți-l de mai multe ori. De fiecare dată când revizuiește complotul, setarea și personajele, criticul are o nouă oportunitate de a percepe elemente noi sau de a vedea printr-un nou punct de vedere elementele care îi erau familiare.
- După cum scrie cartea, documentați-vă impresiile în scris sau în înregistrările vocale. Nu vă faceți griji despre organizare și perfecționare chiar acum. Ideea este doar să vă înregistrați modul în care reacționați la text.
2
Luați în considerare genul sau domeniul de cercetare al cărții. Întrebați-vă dacă conținutul este potrivit unui astfel de gen sau câmp de căutare. Dacă nu cunoașteți aceste categorii în profunzime, consultați alte surse pentru a le înțelege mai bine.
- De exemplu, dacă analizați o lucrare non-fictivă privind dezvoltarea vaccinului cu poliomielită în anii 1950, consultați alte lucrări științifice care abordează această temă și epocă. În cazul în care critica este de o carte de fictiune cum ar fi Scrisoarea Scarlet, de Nathaniel Hawothorne, comparați-l cu alte cărți de romantism și ficțiune istorică care se întâmplă în aceeași perioadă (secolul al XVII-lea).
3
Identificați principalele teme ale cărții. Temele sunt, de obicei, învățături sau mesaje pe care lucrarea le indică. În plus, ele pot fi ideile fundamentale și universale explorate în lucrare. Unii autori, în special cei de ficțiune, prezintă mai multe subiecte în aceeași carte.
- Acordați o atenție deosebită prefeței și referințelor și citațiilor prezente în introducere, deoarece toate acestea pot lumina temele pe care autorul intenționează să le reprezinte și punctul de vedere pe care intenționează să îl adopte.
- O modalitate foarte bună de a identifica un subiect important într-o carte este de a rezuma într-un singur cuvânt. Una dintre temele principale ale Scrisoarea Scarlet, de exemplu, este păcat. Acum că ați identificat acel cuvânt cheie, încercați să-l utilizați ca bază pentru a ajunge la mesajul sau lecția pe care se încearcă să o transmită cartea - în acest caz, "păcatul poate aduce cunoștințe, dar aduce și suferință".
4
Luați în considerare stilul autorului. Încercați să aflați dacă stilul este potrivit pentru publicul țintă al cărții. Amintiți-vă că genul și stilul literar sunt două lucruri diferite: prima este clasificarea operei - a doua, modul în care autorul exprimă și reprezintă subiecții cărții. Astfel, autorul poate prezenta aceeași temă din diferite puncte de vedere.
- Încă înăuntru Scrisoarea Scarlet, Hawthorne încearcă să combine tehnica de scriere a romantismului (1800-1855) cu limbajul colocvial folosit de Puritanii Statelor Unite în secolul al XVII-lea. Autorul atinge acest efect cu propoziții lungi și descriptive, însoțite de virgule și punct și virgulă. În plus, el folosește cuvinte arhaice și un stil de narațiune similar cu cel al perioadei romantice, dar îl adaptează la parlatanța puritană cu introducerea termenilor biblici.
5
Gândiți-vă la modul în care autorul dezvoltă cele mai importante aspecte și elemente ale cărții. Dintre temele pe care le-a prezentat inițial, pe care le-a elaborat? Și care au ieșit? De ce? Găsirea lacunelor în complot sau arc trasate de personaje vă va ajuta să vă gândiți la aceste probleme într-un mod mai critic. Pe de altă parte, detectarea elementelor pe care autorul le-a dezvoltat cu succes vă va ajuta să identificați calitățile cărții.
6
Faceți note despre formatul cărții dacă este relevant. Aspectul, legarea, tipografia etc. pot da unele indicii despre contextul unei cărți. În cazul în care textul vine cu materiale de sprijin (hărți, tabele, ilustrații), încercați să înțelegeți cum contribuie acest lucru la temele prezentate în el.
- Introducerea Scrisoarea Scarlet este povestit de un personaj anonim, cu o biografie foarte asemănătoare cu cea a autorului. Naratorul ne spune cum a găsit un manuscris înfășurat într-un ambalaj marcat cu "A" în roșu. Narațiunea servește drept cadru pentru textul găsit în manuscris, adică Hawthorne spune o poveste în interiorul celeilalte - un detaliu care nu trebuie ignorat într-o critică a acestei lucrări.
7
Analizați elementele literare ale cărții. Dacă lucrați cu o lucrare de ficțiune, încercați să înțelegeți modul în care structura parcelei prezintă povestea. Faceți note despre caractere, graficul, setarea, tonul, simbolurile și modul în care aceste elemente sunt legate de tema cărții.
- luare Scrisoarea Scarlet ca exemplu, este important să menționăm alegerile lui Hawthorne pentru protagonistul (adulterul și păcătosul Hester Prynne) și antagonistul (reverendul Wilson, un om moralist, virtuos). Critica acestei lucrări ar trebui să estimeze motivul alegerii autorului și cum această alegere se referă la tema fundamentală a cărții, păcatul.
8
Gândiți-vă cât de unic este cartea. Are ceva nou în genul literar? Autorul încearcă să conteste sau să extindă convențiile și normele genului? Aflați cum face cartea aceasta și cum ar putea afecta recepția publicului.
9
Luați în considerare gradul de succes al lucrării. Autorul și-a atins scopul? Cartea este satisfăcătoare? L-ați recomanda altora?