1
În primul rând, analizați limbajul literal al poeziei. Toate semnificațiile figurative vor fi ascunse sub fraze de conținut aparent denotativ. Separați versurile în pasaje mai scurte și definiți fiecare dintre ele. Parafrază poezia în formă de proză, direct, fără a păstra structura poetică.
2
Studiați structura și stilul poemului. Identificați dacă este scris în versetele (versetele grupuri) sau formă liberă și reflectă munca se potrivește structura clasică sau poezia este transcendental. În cele din urmă, stabiliți dacă există rime.
- Găsiți punctele în care poemul oferă "întoarcere" - adică se schimbă sentimentul în mijlocul sau la sfârșitul stanzilor. Identificați punctul culminant al textului, unde acțiunea și ritmul narațiunii atinge punctul maxim.
- Studiați diferitele structuri poetice care există. Este poezia scrisă în metrica tradițională (cum ar fi "ABAB"?) Sau este mai liberă, cu linii mai puțin consecvente? Este un haiku, sonet, ticălos sau limerick?
3
Determinați "situația retorică" pe care poemul o descrie. Identificați sinele liric al poeziei și cu care vorbește. Când și de ce această persoană recită poezie? În calitate de cititor, luați în considerare relația dvs. cu autorul: poate că naratorul vorbește direct cu dvs. sau cu altcineva sau doar strigă cuvinte în aer liber.
4
Identificați limba figurativă. Căutați comparații, metafore și personificări. Aflați pentru a observa pasaje care fac legătura între lucruri fără relație aparentă, ceea ce poate indica faptul că lucrarea are un sens mai ascuns - probabil poetul vrea să atașeze o temă la alta pentru a discuta, de exemplu. Uită-te la exemple vii de imagini, aluzii și simbolisme.
- Comparațiile folosesc modul "cum" și altele asemănătoare pentru a aproxima două concepte: "Ochii tăi strălucesc ca lumina stelelor ".
- Metaforele fac comparații directe, înlocuind conceptele: "Ochii tăi strălucesc cu lumina stelelor ".
- Personificările conferă calitățile umane obiectelor sau conceptelor neînsuflețite: "stelele luminoase conspiră în cer".
5
Fiți conștienți de dicția lucrării. Gândiți-vă la tipul de limbă folosit de poet: formal sau casual, abstract sau concret, vag sau direct, rațional sau ilogic. Poate că lucrarea provoacă legile sintaxei (ordinea cuvintelor) pentru a crea expresii vii și memorabile - poate se joacă cu semnificații, structuri și conotații de termeni "obișnuiți" și așa mai departe.