1
Au la dispoziție lucrările de ficțiune pentru a face note. Analiza se întâmplă atunci când vă puneți o serie de întrebări și revedeți materialul. Deși majoritatea lucrărilor sunt intelectuale, notele sunt importante dacă intenționați să discutați sau să utilizați informațiile.
2
Luați în considerare cele mai importante evenimente din istorie. Aceasta se numește complot.
- Întrebați-vă următoarele întrebări: Care este principala serie de evenimente din poveste? Sunt aceste evenimente cronologice sau flash-back? Care este principalul conflict din istorie? Există un moment decisiv?
- Parcelele pot fi unificate, ceea ce înseamnă că ele apar în ordine, cu un început, mijloc și sfârșit. Ele pot fi episodice, legate între ele prin modul în care protagonistul este afectat. Încurcările pot fi polifonice, ceea ce înseamnă că există sub-intercalări mai mici intercalate la principala pentru a îmbunătăți simțul general al evenimentelor.
3
Identificați scenariul. Unde se întâmplă istoria? Există o perioadă de timp? Cum influențează setarea povestea? Ar putea fi spus într-un mediu diferit? Cum afectează acest lucru personajele?
4
Alegeți punctul de vedere al naratorului. Acesta este un pas important în analizarea punctului de vedere din care evenimentele și scenariul sunt raportate. Este subiectiv sau obiectiv?
- Dacă naratorul folosește cuvintele "eu" și "eu" în istorie, narațiunea este prima persoană. Protagonistul tău este naratorul cărții sau este un observator al evenimentelor? Este sigur sau nu? Caracterul este conștient de faptul că el este naratorul cărții?
- Dacă naratorul folosește doar "eu" și "eu" în dialoguri, atunci este probabil să fie o narațiune a treia persoană. Aflați dacă persoana a treia este omniscientă, pe deplin conștientă de evenimente, indiferent dacă este limitată sau dacă povestea este spusă din perspectiva unui personaj.
5
Identificați personajele. Puteți scrie o listă cu toate acestea în poveste. Care dintre ele se schimbă cel mai mult în timpul complotului? El este numit protagonist. Cine provoacă schimbări de caractere? Acesta este antagonistul. Cum arată afirmațiile, acțiunile și dialogurile despre interesele și convingerile personajelor?
- Deși antagonistul este numit uneori un ticălos, nu există întotdeauna un tip bun și un tip rău în istorie.
6
Stabiliți temele principale. Tema este ideea principală a istoriei sau a conceptului unificator. Pot exista mai multe teme în același complot. Care dintre ele este cea mai importantă?
- Uitați-vă la carte într-un context mai larg. Ce spune tema despre lume, experiențele și valorile umane? Care este autorul care încearcă să transmită? Aceste subiecte sunt extrem de subiective.
7
Analizați cuvintele. Ce tipuri de imagini utilizează autorul? Acesta este cel mai simplu mod de a identifica dacă luați notițe pe măsură ce povestea se desfășoară, deoarece acesta poate fi un capitol sau doar câteva cuvinte. În ce locuri autorul își evocă simțurile: atingerea, gustul, mirosul, vederea și auzul?
8
Identificați simbolismul. Simbolismul este folosirea obiectelor, a oamenilor sau a elementelor istoriei pentru a reprezenta altceva. Ele reprezintă, în general, concepte subiective, cum ar fi lăcomia, înțelepciunea și maternitatea. De exemplu, utilizarea culorii verzi într-un birou de bursă poate reprezenta lăcomia ascunsă a personajului. O vulpe poate reprezenta o șmecherie sau o discreție.
- Orice personaj simbolizează ceva? Este scenariul simbolic? Simbolismul este mai ușor de găsit a doua oară când citiți cartea sau vizionați filmul, când sunteți deja conștient de evenimentele generale ale povestirii și puteți să vă concentrați asupra mesajelor ascunse.
9
Luați în considerare stilul și tonul narațiunii. Este formal sau informal? Naratorul vă face să râdeți sau să fiți trist? Modul în care fiecare teză și capitol sunt structurate poate avea un mare efect asupra modului în care veți răspunde la poveste.
10
Identificați un anumit limbaj figurativ. Această limbă este similară cu utilizarea imaginilor și simbolismului. Este modul în care autorul folosește cuvinte care înseamnă mai mult decât un singur lucru. Cele mai frecvente moduri de a face acest lucru sunt prin analogii, metafore sau personificări. Analogia este comparația folosind cuvinte specifice (de exemplu, cuvântul "cum"). Metafora compară două lucruri fără utilizarea termenilor utilizați în analogie. Varianta este folosirea calităților umane pentru a descrie ființele neînsuflețite.
- Un exemplu de analogie este: ramurile copacului sunt ca părul mamei mele. O metaforă ar putea fi: copacii sunt încurcați în fire de păr. Pentru o personificare, avem: ramurile matasoase au fost răsucite.
11
Adună-ți notele. Dacă scrieți o analiză, puteți alege elemente pe care să scrieți sau să vă concentrați mai mult decât altele.