1
Aflați cuvântul cel mai respectabil pentru "sora mai mare". Transmițând atât de multă seriozitate, "onēsama" nu este angajat în viața de zi cu zi. Utilizați-l atunci când doriți să vă cereți scuze pentru o infracțiune gravă sau să-i manifestați admirație pentru sora mai mare sau dacă vă place să fiți extrem de politicos tot timpul.
2
Demontați cuvântul. Are elemente care ar trebui studiate separat. Omonimele (sufixele care indică statutul și respectul) sunt un aspect important al japonezilor și trebuie înțelese de oricine dorește să vorbească limba.
- "O;": prefix care indică respect. Este opțional în alte variante ale "sorei", dar trebuie folosit în "onēsama", deoarece ...
- "Sama" este sufixul care indică cel mai înalt grad de reverență a japonezilor. Subliniază inferioritatea enunțătorului față de interlocutor sau față de care se referă. În traduceri, acest sufix de două genuri este tradus în mod obișnuit ca "domn" sau "doamnă".
- Ștergerea prefixului "o;" și menținerea "sami" ar sugera distanța. Ar fi să-i numim propria soră "Înălțimea voastră".
- "-Ne;" și "-nē;" sunt elemente găsite în toate termenele echivalente cu "sora mai mare".
3
Spuneți "o;" închis, ca în "salut". Trebuie să pronunțăm "o" într-un mod pur. Observați cum, în limba vorbită, sunetul "o" tinde să curgă în "u" - ceva ce nu se întâmplă niciodată în japoneză.
4
"Elementul" -nē- "este un pic mai complicat. Semnul grafic al "e" indică o dublă vocală, pe care noii veniți în limbă tind să abreviată. În japoneză, pronunțarea vocalei duble este formată din două silabe (un concept vorbitor de limbă romantică poate avea dificultăți de înțelegere) și, prin urmare, sunetul trebuie trasat. Menționați cuvântul dând clic pe degetele fiecărei silabe pentru a înțelege mai bine cum se pronunță.
5
Pronunția lui "sama" este mai simplă, probabil identică cu cea pe care ați imaginat-o. În japoneză, "a" este pronunțat deschis, ca în "tată". Este ușor să vă amintiți: evitați lăsarea sunetului vocale "contaminate". Este un sunet scurt și abrupt: "sá-má".
6
Montați din nou cuvântul și vorbiți sunetele succesiv. În japoneză, inflexiunile sunt folosite foarte rar, deci nu ar trebui să se sublinieze nici o silabă. Pentru vorbitorul portughez, japoneza vorbită pare aproape monotonă.