1
Identificați elementele de bază. Elementele de bază ale unui text ar fi Speaker, Occasion, Public, Scop și Temă.
- "Speaker" ar fi numele și prenumele scriitorului. Ar trebui să le analizați pe scurt dacă scriitorul are acreditări care îi dau autoritatea de a discuta chestiunea în cauză. Rețineți că ați putea să vă referiți la narator dacă acest lucru este diferit de scriitor.
- "Ocazie" se referă la tipul de text și contextul în care a fost scris. De exemplu, există o mare diferență între un eseu scris pentru o conferință academică și o scrisoare adresată unui cercetător de teren.
- "Audiența" este compusă din oamenii pe care scriitorul a vrut să le atingă. Se referă la Occasion, deoarece include detalii despre public. În exemplul de mai sus, publicul ar fi un grup de cadre universitare SAU un cercetător de teren.
- "Scopul" se referă la ceea ce scriitorul dorea să obțină cu textul, care de obicei include vânzarea unui produs sau a unui punct de vedere.
- "Tema" este pur și simplu subiectul discutat de scriitor.
2
Examinează atracțiile. Atractivitatea este prima clasificare a strategiei retorice și implică etos, logos și patos.
- "Ethos" sau atracțiile etice depind de capacitatea autorului și caracterului de a obține aprobarea. Mențiunile de calificare sau caracterul scriitorului sunt de obicei considerate drept etos. De exemplu, dacă un terapeut de familie cu 20 de ani de practică scrie un articol despre îmbunătățirea relațiilor de familie, menționarea acelei experiențe ar folosi etos. În ciuda numelui, această atracție nu are nimic de-a face cu etica, așa cum ne gândim în mod normal la ea.
- Logosurile sau atracțiile logice folosesc motivele pentru a crea un argument. Cele mai multe discursuri academice ar trebui să se rotească în jurul logourilor. Un scriitor care își susține argumentul cu dovezi, fapte și fapte incontestabile folosește logouri.
- "Pathos", sau atracții patetice, încearcă să evocă emoții pentru a obține aprobarea. Aceste emoții pot include totul, de la simpatie și mânie la dorința de iubire. Dacă un articol despre infracțiunile violente oferă detalii umane și personale despre victime, atunci scriitorul folosește, probabil, patos.
3
Notați detalii stilistice. Stilul este o strategie retorică secundară care include o mare varietate de elemente, cum ar fi imaginea, tonul, sintaxa și dicția.
- Analogiile și limbajul figurativ, inclusiv metaforele și identificarea asemănărilor, demonstrează o idee prin comparații.
- Repetițiile unui anumit pasaj sau idee sunt folosite pentru a colabora cu memorarea aceluiași fapt.
- Imaginarul afectează de obicei patosul. Imaginea unui copil înfometat într-o țară din lumea a treia poate fi o modalitate puternică de a evoca compătimirea sau furia.
- Dicționarea se referă la alegerea cuvintelor. Cuvintele cu sarcină emoțională au un impact mai mare, iar modelele ritmice pot crea o temă mai eficientă.
- Tom înseamnă practic umor sau atitudine. O repetiție sarcastică este extrem de diferită de cea a unui om de știință.
- Discutați cu opoziția arată că scriitorul nu se teme de un punct de vedere contrar și, de asemenea îi permite să consolideze argumentul în sine atunci când tăierea adversarului. Această caracteristică este deosebit de frapantă atunci când autorul contrastează cu un punct de vedere puternic, cu unul slab pe partea opusă.
4
Formați o analiză. Înainte de a începe să vă scrieți analiza, determinați ce sugerează informațiile colectate.
- Întrebați-vă cum strategiile retorice atractive și stiliste ajută autorul să își atingă obiectivele. Determinați dacă oricare dintre aceste strategii nu reușește și dăunează autorului mai degrabă decât să colaboreze cu acesta.
- Explicați de ce autorul a ales astfel de strategii retorice pentru acea audiență și ocazie. Determinați dacă alegerea strategiilor ar fi putut fi diferită pentru o altă audiență sau moment.
- Amintiți-vă că, într-o analiză retorică, nu trebuie să fiți de acord cu argumentul prezentat. Sarcina sa este de a analiza dacă autorul folosește bine apelurile pentru a-și prezenta argumentul.