1
Determinați dacă poemul este un sonet: dacă are paisprezece linii și o schemă de rime recunoscută. Să presupunem că este un pentametru iambic și apoi urmați acești pași cu acea mentalitate. Dacă nu este, poate fi încă foarte bine în metrul iambic, care este cel mai popular metru pentru versurile poetice tradiționale.
2
Citește poemul cu voce tare și vezi dacă observi un ritm special în prima lectură.
3
Contorizați numărul de silabe din fiecare rând și scrieți numărul de la sfârșitul liniei. Puteți vedea un șablon în numărul de silabe?
4
Puneți o notă (/) după silabe care sunt sigur că sunt lungi. Felul în care vă puteți imagina acest lucru este încercarea de a spune cuvântul mereu, de fiecare dată când treceți peste o altă silabă. ("AR-tis-ta" sau "ar-TIS-ta" sau "ar-tis-TA").
5
Pune un "u" pe silabe scurte.
6
Vedeți dacă poemul este iambic (u /) sau dacă configurația sa variază cu o silabă scurtă și o lungă ("tã-dã!") Dacă este, vedeți dacă puteți pune mărcile de silabe lungi și scurte în restul poemului.
7
Când determinați un model (de exemplu, scurt, scurt, scurt, scurt, lung...), marcați o linie verticală între fiecare unitate a modelului. Acesta este "piciorul" poemului tău.
8
Citiți din nou poemul cu voce tare. De data aceasta accentuează cu adevărat șilabele marcate "lung". Suna bine?
9
Odată ce ați finalizat acest pas, vedeți dacă fiecare picior din poezie este: (lung-scurt-uu), spontan (lung-scurt / lung) sau pyrrhium (scurt-uu) (în curând-uu scurt).
10
Numărați câte picioare există în fiecare verset. Probabil va fi unul dintre aceștia: monometru (un picior), metru (doi picioare), trimetru (trei picioare), tetrmetru (patru picioare), pentametru (cinci picioare) sau hexametru (șase picioare).
11
Puneți mai întâi numele piciorului ca un substantiv și numărul de picioare ca al doilea adjectiv, și acolo este! ("pentametru iambic", "datalil hexametru", "tetram schimb" etc.)