1
Înțelege analiza documentelor criminale. Acest câmp este adesea confundat cu grafologia, în special în Europa, unde are mai mult sprijin în instanțe. Analiza documentelor poate uneori să dezvăluie sfaturi despre vârstă și sex, dar nu încercați să identificați personalitatea. Scopurile sale principale sunt identificarea fraudelor și compararea scrisorii unui suspect cu un bilet de răscumpărare sau altă dovadă.
2
Cereți mostre de caligrafie. Toate acestea ar trebui să fie scrise în mod voluntar și cu hârtie și cerneală similare. Pentru a efectua prima analiză, cereți unui grup de prieteni să scrie același paragraf lung. Spuneți fiecărei persoane să scrie de două ori pe diferite bucăți de hârtie. Când se termină, amestecați totul și utilizați tehnicile de mai jos pentru a găsi fiecare pereche.
- Anchetatorii criminalității preferă să utilizeze cel puțin trei copii ale unei scrisori complete sau 20 sau mai multe copii ale unei semnături.
3
Căutați mai întâi diferențe. O greșeală obișnuită este să găsești asemănări între eșantioane, să concluzionăm că sunt de la același scriitor și să te oprești acolo. Provocați-vă să identificați mai întâi diferențele și apoi să treceți la asemănările. În acest sens, continuați să aflați ce să căutați.
4
Comparați alinierea liniei de bază. Notați linia de pe hârtie sau plasați o riglă sub textul scris dacă foaia nu este modelată. Scriitorii diferiți au tendința de a scrie deasupra sau dedesubtul liniei. Unele vor fi aliniate în text, în timp ce altele vor fi mai relaxate și vor muta litera în sus și în jos.
5
Măsurați spațiul dintre litere. Această analiză poate fi un pic obositoare, dar este și mai obiectivă decât majoritatea comparațiilor. Utilizați o riglă pentru a măsura spațiul dintre litere sau cuvinte. Un decalaj semnificativ în spațiu poate indica scriitorii diferiți, mai ales dacă un eșantion leagă cuvintele cu lovituri de stilou, iar celălalt le separă cu goluri.
6
Verificați relațiile de înălțime dintre litere. Scriitorul scrie L sau k italics cu mult peste celelalte litere sau le comprimă să lase totul cu aceeași înălțime? Aceasta este o caracteristică mai consistentă decât lățimea sau panta literei.
7
Comparați formatele de litere. Există zeci de curbe, întoarceri, conectori și terminații care scot în evidență un scriitor. Fără un curs formal, cea mai bună modalitate de a le învăța este inspectarea unui singur eșantion lung de caligrafie și apoi compararea cu o altă persoană. Iată câteva exemple pentru a începe:
- Nimeni nu scrie ca o mașină. Uitați-vă la diferitele versiuni ale unei litere din cadrul aceluiași eșantion pentru a afla ce diferență este nesigură. De exemplu, dacă cineva scrie două "f" cu spatele lat și îngust, nu te poți baza pe acea formă pentru a face identificarea.
- Acum, căutați o scrisoare cu caracteristici similare de fiecare dată când apare. De exemplu, în scrierea cursivă, persoana scrie, de obicei sau un capital I sau o linie verticală simplă sau o linie cu bare orizontale. Este rar să vezi un scriitor care folosește mai mult de una din aceste forme.
8
Căutați semne de fraudă. Dacă doriți un alt exercițiu, adresați-vă prietenilor să încerce să copieze semnătura unul de celălalt și să le pună într-un coș, împreună cu probele reale. Iată câteva semne de falsificare:
- Falsificatorul trebuie să scrie lent pentru a copia litera, ceea ce poate duce la tremururi ușoare (linii ondulate) și la o grosime și un ton constant de linie. Semnăturile reale au tonuri mai ușoare și mai întunecate, pe măsură ce viteza se schimbă.
- Dacă falsul ezită sau se oprește, este posibil să vedeți puncte de cerneală sau sondaje de opinie (lacune mici în semnătură). Acestea sunt deosebit de frecvente la începutul și la sfârșitul semnăturii sau între litere.
- Încearcă să-ți faci propria semnătură de cinci ori și probabil vei vedea o variație semnificativă. Dacă două semnături sunt extrem de similare, una pe fiecare curbă și linie poate fi o falsă.