1
Discutați cu medicul dumneavoastră. Dacă există simptome, discutați cu medicul dumneavoastră despre testarea ELA, mai ales dacă există o istorie familială a bolii.
- Testele pot dura câteva zile, fiind posibilă necesitatea unor tipuri diferite de evaluare.
- Nu este posibilă diagnosticarea bolii cu un singur test.
- Diagnosticul include observarea unor simptome, precum și teste care exclude existența altor boli.
2
Luați teste de sânge. Medicii vor căuta de multe ori enzima Creatine Kinase (CK), prezentă în sânge după leziuni musculare cauzate de ALS. Testele de sânge pot fi, de asemenea, folosite pentru a verifica predispoziția genetică, deoarece anumite cazuri de SLA pot fi ereditare.
3
Luați o biopsie musculară. În încercarea de a exclude posibilitatea ALS, se pot efectua biopsii de țesut muscular pentru a determina dacă sunt prezente alte tulburări musculare.
- Pentru acest test, medicul îndepărtează o mică bucată de țesut muscular cu un ac sau o mică incizie. Testul necesită doar anestezie locală și, de obicei, nu este necesară internarea în spital. Muschiul poate rămâne în durere timp de câteva zile.
4
Faceți un RMN. Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) a creierului poate ajuta la identificarea altor posibile afecțiuni neurologice care au simptome similare.
- Testul utilizează un câmp magnetic pentru a crea o imagine detaliată a creierului sau a coloanei vertebrale. Pacientul trebuie să stea plat și complet în timp ce mașina generează imaginea.
5
Efectuați teste cu lichidul cefalorahidian (CSF). Medicul trage o cantitate mică de CSF din coloană vertebrală pentru a identifica alte condiții posibile. CSF circulă prin creier și măduva spinării, fiind un mijloc eficient de identificare a afecțiunilor neurologice.
- Pentru a efectua testul, pacientul se află de obicei pe partea lui. Medicul aplică anestezie în partea inferioară a măduvei spinării și apoi se introduce un ac în regiune și se colectează o mostră de lichid spinal. Procedura durează aproximativ 30 de minute și poate apărea disconfort și durere.
6
Efectuați o electromiogramă. Electromiograma (EMG) poate fi utilizată pentru a evalua semnalele electrice prezente în mușchi, ceea ce face posibilă evaluarea funcționării normale.
- Un instrument foarte mic este inserat într-un mușchi pentru a-și înregistra activitatea electrică. Testul poate provoca senzația de iritare sau spasm și poate cauza disconfort și o mică durere.
7
Faceți un studiu de conducere a nervilor. Studiile de conducere a nervului (NEC) pot fi folosite pentru a evalua semnalele electrice în mușchi și nervi.
- Acest test utilizează electrozi mici plasați pe piele pentru a evalua trecerea semnalelor electrice și poate să apară senzația de furnicături ușoare. Este posibil să existe o anumită durere dacă se folosesc ace pentru introducerea electrozilor.
8
Faceți teste de respirație. Dacă starea dumneavoastră amenință mușchii care controlează respirația, un astfel de test poate fi folosit pentru a fi constatat.
- Astfel de teste includ, de obicei, diferite mijloace de evaluare. Acestea sunt de obicei rapide și pacientul trebuie să respire în diferite dispozitive în condiții specifice.