1
Așezați oul într-un castron sau într-un pahar mare cu apă rece și verificați dacă acesta plutește. Există un mic sac de aer în interiorul ouălor și, cu timpul, mai mult și mai mult aer trece prin cochilie și se stabilește în interior. În acest caz, punga se extinde și determină ca oul să plutească mai departe.
- În cazul în care partea chiuveta de ou în baza de cupa, el este la vârf de prospețime.
- Dacă oul se scufunda în picioare la baza paharului, el a trecut deja de vârf, dar poate fi în continuare consumat în siguranță.
- Dacă oul plutește, nu este proaspăt. Acest lucru nu înseamnă neapărat că este rasfatat sau nu poate fi consumat. Testați-o deschizând-o și căutați semne pe care le-a stricat.
2
Țineți oul lângă ureche și agitați-l. Pe măsură ce ouăle îmbătrânesc și umezesc și bioxidul de carbon scapă prin coajă, albul de ou și gălbenușul încep să se usuce și se micsorează, ceea ce determină ca airbagul să se extindă în ou. Un airbag mai mare oferă mai mult spațiu pentru ca conținutul să se poată mișca în interiorul carcasei, emițând un sunet de fluid în mișcare.
- Un ou proaspăt nu ar trebui să facă sunete atunci când este agitat.
- Sunetele emise indică faptul că oul este vechi, nu că nu poate fi consumat în siguranță.
3
Sparge oul intr-un vas sau bol pentru a verifica calitatea albușului și gălbenușului. Integritatea oului va fi mai mică pe măsură ce va îmbătrâni, astfel încât conținutul acestuia să nu rămână atât de atașat de-a lungul timpului. Vezi dacă oul are tendința de a se răspândi prea mult pe plăcuță sau dacă rămâne relativ compact. Un ou care se răspândește foarte mult sau arată apoasă a trecut deja de vârf de prospețime.
- Dacă gălbenușul este plat și se rupe cu ușurință, oul este vechi.
- Dacă gălbenușul se mișcă ușor, înseamnă că calaza (filamentul albului care ține gălbenușul în loc) a slăbit și oul îmbătrânește.
- Verificați culoarea albului. O lumină groasă, cenușie indică faptul că oul este destul de proaspăt. O clar clară înseamnă că oul este vechi (dar poate fi comestibil).