Cum de a diagnostica tulburarea de personalitate histrionică

Tulburarea de personalitate histrionică (TPH) se caracterizează prin comportamentul de dramatizare pentru a atrage atenția celorlalți. Acest tip de tulburare este grupat cu alte tulburări de personalitate care implică probleme cu reglarea emoțională și controlul impulsurilor. Căutați profesioniști în domeniul sănătății mintale, un psihiatru și un psiholog pentru diagnostic și tratament.

conținut

Pași
Partea 1recunoașterea simptomelor comportamentale
Partea 2identificarea simptomelor emoționale și sociale
Partea 3efectuarea diagnosticului diferențial
Partea 4diagnosticarea
Surse și cotatii

pași

Partea 1
Recunoașterea simptomelor comportamentale

Imagine cu titlul Diagnosticul tulburării de personalitate histrionică Pasul 1

Identificați comportamentele care solicită atenție. O persoană cu TPH poate să se îmbrace sau să acționeze în mod seducător pentru a atrage atenția sau să nu poarte haine discrete. Acești oameni frecventează evenimente sau situații sociale în care pot fi cu ușurință centrul atenției. În general, comportamentul lor poate fi interpretat ca fiind inadecvat sau excesiv de seducător.

Comportamentul este, de obicei, teatral, de exemplu, o femeie invitată poate purta o rochie de mireasă pe nunta unei alte femei sau un bărbat poate apărea fantezist într-un eveniment formal.
Acești oameni sunt în general considerați "bucuria partidului".

Imagine cu titlul Diagnosticul tulburării de personalitate histrionică Pasul 2

Recunoașteți un răspuns prea dramatic la probleme. O persoană cu TPH face de obicei o "furtună într-un pahar de apă". În loc să găsească soluții, poate exagera gravitatea problemei sau poate crea altele care nu există. Chiar și problemele minore reprezintă o oportunitate de a face dramă și a atrage atenția.

De exemplu, o persoană poate să apară pe cineva timp de o săptămână și, dacă nu funcționează, poate amenința să se sinucidă.
În loc să-și asume responsabilitatea, individul poate da vina pe alții sau pe factori externi pentru propria lor problemă. De exemplu, dacă afacerea unei persoane eșuează din cauza neglijenței și a procesului de luare a deciziilor, poate da vina pe angajați, pe locație, pe clienți răi sau pe alți factori externi.

Imagine cu titlul Diagnosticul tulburării de personalitate histrionică Pasul 3

Observați discursul dramatic. Persoana cu TPH poate vorbi foarte drastic sau în mod explicit, pe lângă exprimarea unor opinii puternice. Cu toate acestea, atunci când este presat, puteți ezita să vă poziționați sau evitați să oferiți detalii pentru a furniza orice fel de dovezi de opinie. Persoana este mai preocupată de exprimarea părerii decât de faptul că o ține.

De exemplu, persoana poate avea convingeri foarte puternice și controversate, cum ar fi să spună că guvernul ar trebui să reglementeze creșterea populației. Când e întrebat de ce, nu poate contesta.

Imagine cu titlul Diagnosticul tulburării de personalitate histrionică Pasul 4

Observați comportamentul egocentric. Persoanele cu TPH vorbesc fără sfârșit despre probleme personale, dar nu vor să știe despre problemele altor persoane, minimizând importanța lor. Un astfel de comportament cauzează dificultăți în relații, deoarece în vreme ce charisma poate atrage unii oameni, alții se pot simți iritați de egocentricitatea individului.

Persoana cu TPH este prea îngrijorată de aspectul lor. Ea poate fi "prea ocupată" pentru a vă ajuta, deoarece are grijă de ea însăși.

Partea 2
Identificarea simptomelor emoționale și sociale

Imagine cu titlul Diagnosticul tulburării de personalitate histrionică Pasul 5

Observați emoțiile de suprafață. Deși o persoană cu TPH este destul de dramatică în ceea ce privește problemele emoționale, poate fi superficială sau incapabilă să se relaționeze cu alții. Emoțiile se pot schimba rapid și există impresia că este falsă.

Se pare că este o persoană dificilă? Când prezentați o problemă, persoana respectivă returnează conversația la problemele ei?

Imagine cu titlul Diagnosticul tulburării de personalitate histrionică Pasul 6

Recunoașterea necesității de auto-afirmare sau de aprobare. Persoana cu TPH caută asigurarea că este acceptată de ceilalți. El poate observa statutul social al celorlalți, face lucruri pentru a atrage atenția asupra scopului sau pentru a crea o reacție. În consecință, acest individ este ușor susceptibil la presiuni de la egal și influențat de opiniile altora.

Persoana poate spune: "Știu că Jorge nu-mi place, dar crezi că sunt un bun prieten, nu-i așa?" Pentru a obține aprobarea, persoana poate cumpăra cadouri pentru alții sau poate critica alte persoane să se simtă superioare.
Ea poate fi prea sensibilă la critici sau dezaprobări, ceea ce poate duce la izbucnirea emoțională sau la vina altora.

Imagine cu titlul Diagnosticul tulburării de personalitate histrionică Pasul 7

Observați o apropiere prea mare în relațiile. Persoana cu tulburare de personalitate histrionică consideră că are mulți prieteni apropiați atunci când, de fapt, oamenii sunt mai bine cunoscuți sau colegi. El poate, de asemenea, să supraestimeze nivelul de intimitate în relațiile iubitoare, iar comportamentul său poate afecta relațiile cu adevărat intime.

Persoana poate părea destul de familiarizată cu străinii sau cunoștințele.

Imagine cu titlul Diagnosticul tulburării de personalitate histrionică Pasul 8

Observă disconfortul de a fi ignorat. Din cauza fricii de a nu fi observat, persoana își îndreaptă atenția spre sine, simțindu-se inconfortabil atunci când acest lucru nu se întâmplă. În aceste momente, ea "face o scenă" pentru a atrage atenția.

Îți dai seama că persoana are nevoie de atenție? Cum răspunde când este ignorată?

Partea 3
Efectuarea diagnosticului diferențial

Distinge între tulburări de personalitate histrionică și tulburări de personalitate tulburare de anxietate. Persoanele cu tulburare de anxietate au convingeri catastrofale despre probleme și se comportă ca și cum ar fi mult mai grave decât sunt cu adevărat. De asemenea, au nevoie de sprijinul altora, însă nu există un comportament teatral sau trebuie să fie centrul atenției.

Anxietatea poate fi o comorbiditate a TPH.

Diferențiați tulburarea de personalitate histrională de la autismul. Autismul poate fi particular în modul în care se îmbracă și vorbesc, este foarte sensibil, are un deficit de abilități sociale, este mai solicitat cu străinii și poate lupta cu stima de sine (probabil din teama de critică). Cu toate acestea, spre deosebire de persoanele cu TPH, autismul auto-stimulează cu mișcări repetitive, au interese intense și selective și întâmpină dificultăți în organizarea și îngrijirea de sine.

Persoanele cu autism au de asemenea dificultăți în interpretarea emoțiilor altora, dar le pasă de ele. Lipsa comunicării este o problemă obișnuită.
Orice ciudățenie se datorează lipsei înțelegerii sau alegerii personale, pentru a nu atrage atenția. De exemplu, un autistic poate purta fuste lungi pentru că îi place și se simte confortabil, nu pentru că dorește ca alții să observe.
Vedeți ce se întâmplă atunci când persoana este lăsată singură. Persoanele cu autism necesită adesea atenție deoarece nu pot avea grijă de ele însele, nu pentru că sunt dependente emoțional. Preocupările legate de a le lăsa singuri sunt practice (de exemplu, "ea va fi absorbită în studii și va uita să mănânce"), nu sentimentală (de exemplu, "ea va fi ranită și nu va mânca pentru tantrumi"). Simțiți-vă în siguranță, autismul poate petrece perioade lungi singure.

Imaginea intitulată Recunoașteți tulburările de delusional Pasul 9

Diferențiați tulburarea de personalitate histrională de la narcisistica tulburare de personalitate. În timp ce o persoană cu TPH are nevoie de o atenție constantă, o valoare de auto-narcisist și nu are nevoie de acceptarea altora, care sunt văzuți de el ca fiind inferiori.

Partea 4
diagnosticarea

Imagine cu titlul Diagnosticul tulburării de personalitate histrionică Pasul 9

Cereți o evaluare psihologică. Profesionistul poate diagnostica tulburări de personalitate histrionică prin tehnici de evaluare psihologică și de observare. Datele personale, istoria familiei și medicii vor fi, de asemenea, colectate. Psihologul va evalua frecvența, durata și severitatea simptomelor. Alte aspecte care trebuie evaluate includ: comportamentul, aspectul și istoricul personal.

Este important să știți despre relațiile unei persoane pentru a înțelege modul în care interacționează cu ceilalți.

Imagine cu titlul Diagnosticul tulburării de personalitate histrionic Pasul 10

Știți când a început. TPH este cel mai adesea diagnosticat la adolescenta târzie sau la maturitatea precoce. Adolescenții au adesea comportamente imature sau dramatice, dar se diminuează în timp și sunt înlocuiți de o postură mai matură și adaptată social. Dacă persoana menține comportamentul inițial, tulburarea poate fi luată în considerare.

TPH are o prevalență mai mare la femei, totuși, acest lucru poate reflecta rolurile social acceptabile într-o societate patriarhală, și nu prevalența reală a tulburării în populația generală. De exemplu, o femeie care este mai activă sexual poate fi considerată necondiționată, în timp ce un astfel de comportament este considerat normal pentru bărbați.

Imagine cu titlul Diagnosticul tulburării de personalitate histrionic Pasul 11

Fiți atenți la comorbidități. Multe persoane cu TPH pot prezenta depresii și / sau anxietate ca rezultat al conflictelor lor cu ceilalți sau după o relație de dragoste eșuată. De asemenea, se pot simți deprimați atunci când nu sunt centrul atenției sau când sunt singuri. Uneori, tratamentul este căutat pentru a face față depresiei.

Abuzul de substanțe este frecvent la persoanele cu TPH.
Dacă aceste substanțe chimice dăunează funcționării globale a individului, reabilitarea devine necesară.

Imagine cu titlul Diagnosticul tulburării de personalitate histrionic Pasul 12

Cunosc cauzele posibile ale TPH. Nu există încă nicio cauză cunoscută, ci doar caracteristici asociate (deși nu există o legătură directă cu tulburarea). De exemplu, influențele genetice și experiențele timpurii ale copilăriei pot contribui la apariția TPH.

Experiențele copiilor includ învățarea comportamentelor de observare a adulților. Consilierea și atenția inconsistente pot lăsa copilul confuz când feedback-ul este neclar sau când nu știe cum să interpreteze dispozițiile părinților.